Ateu, te-ntrebi de viitor, Te-ntrebi de scop, de sens în toate Și tot așa, întrebător - Ispita-ți zice că tot... poate... Nimic nu e într-adevăr; Că totuși, nu-i - ”realitate”; Toate-s montaje din mister - Tot în mister elaborate... Ateu, privești în jur, tăcut, Întrebător - ai interes ! Dar mult absurd ai de trecut Și tot absurd ai de ales. Ție nu-ți pasă nici de moarte, Tu - tot întruna ai tupeu, Tu lași ispita la o parte Căci știi că tot tu - ești ateu ! Ateu, prin superstiții inventate, Prin teorii, stereotipuri, Tu nu le dai însemnătate Ci răbdător, treci anotimpuri. Treci ani, treci chiar întregi decenii, Tot căutând semeni de-ai tăi, Tot ocolind idioțenii Și lupi ce tot îndrumă miei. Ateu, printre sisteme eronate, Slăvim un pseudo-progres, Umili, slăbiți, tot dăm din coate, Și ne cuplăm din interes. Noi nu-nțelegem ce contează, Ce-i pentru noi - esențial, Atunci când toți manipulează Și-i greu să îi tratezi egal. De vrem reforme-adevărate, De vrem ca să trăim normal, În adevăr și în dreptate - Un nou-nceput, ne e vital ! Și tot ce-i important acum - Nu e ca să-ți găsești un zeu, De vrei un început mai bun, Mai bine... E să fii - ateu ! Victor Gîrbu